Ştiri Anunţul Telefonic
23074 vizite
Comentariile dumneavoastră sunt foarte importante pentru noi.

Cât ne costă să „stârpim” prostituţia
şi cât am câştiga dacă am legaliza-o

Statul a cheltuit un milion de lei şi doi ani de anchete ca să descopere că prostituţia se face şi prin mica publicitate. Printre „proxeneţi” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate...

Ashley

Societatea anglo-saxonă e zguduită zilele astea de un uriaş scandal cu tentă sexualo-adulterină. Un site de intermediere a serviciilor sexuale pentru persoanele căsătorite sau aflate deja într-o relaţie a fost victima unor hackeri care au extras de pe el datele personale ale clienţilor şi le-au făcut publice. Nume, ocupaţii, preferinţe sexuale, cărţi de credit şi nu mai puţin de 33 de milioane de adrese de email au fost publicate în ultimele săptămâni de către hackerii respectivi, ca să aibă lumea unde să-şi caute partenerii, dacă are curiozitatea sau tăria asta.

Site-ul Ashley Madison a pornit din Canada, dar activa în SUA, Mexic, jumătatea bogată a Europei, Australia, Noua Zeelandă şi mare parte din Asia. Conform wiki, avea mai mult de 120 de milioane de vizitatori lunar, 70% dintre clienţi fiind bărbaţi, dispuşi să plătească pentru ceva ce nu (mai) găseau acasă. „Life is short. Have an affair!” era sloganul site-ului (pe care-l puteai vedea şi pe panouri pubicitare sau ca sponsor la diferite evenimente). Și a făcut bani cu el din 2001, până luna trecută, când a trebuit să se închidă din cauza uriaşei breşe de securitate.

Rămân în urmă numeroase păreri pe marginea evenimentului, ale unor oameni care se întreabă ipocrit prin editoriale de ce alţi oameni simt nevoia să înşele. Cum spuneam, media occidentală fierbe de aproape o lună pe tema asta. Noi, slavă domnului, ocupaţi cu apărarea valorilor naţionale de valul de refugiaţi din lumea arabă care vor să ajungă în Germania, am fost feriţi de păcatul ăsta al preacurviei online. Parte şi din cauză că Ashley Madison nu funcţiona în România, dar şi pentru că, datorită vigilenţei sporite a organelor legii, am fost scăpaţi de această năpastă, odată cu interzicerea rubricilor matrimoniale din ziarul şi de pe site-ul Anunţul Telefonic.

S-a întâmplat în luna aprilie 2015, pentru cine n-a fost atent la ştirea asta. Anunţul Telefonic a fost acuzat de proxenetism şi urmărit penal pentru că a publicat anunţuri plătite de prostituate, prin care acestea îşi racolau clienţii. O activitate publicitară cu care se ocupau – şi încă se ocupă – toate ziarele/site-urile de anunţuri, de cel puţin zece ani încoace, a devenit penală în ochiul organelor la aproape doi ani după ce prostituţia a fost dezincriminată în Codul Penal.

Am aflat întâmplător şi eu de situaţia asta abia în ultimele zile, datorită … cercurilor în care mă învârt ;) Unii dintre voi aţi citi interviul meu cu Profesoara (una dintre prostituatele vechi din Bucureşti), de acum doi ani, şi ştiţi ce părere am despre prostituţie. Câtă vreme e făcută de bună voie, prostituţia este o meserie ca oricare alta şi ar trebui legalizată. Mi-a fost cu atât mai greu să înţeleg raţionamentul poliţiştilor şi procurorilor care s-au ocupat de acest dosar, în care un ziar de mică publicitate e acuzat de proxenetism, pentru că a publicat nişte anunţuri de servicii pentru o categorie de prestatori altfel destul de oropsită de toată lumea. Fetele astea ori sunt victimele poliţiştilor (dacă îşi racolează clienţii din stradă), ori sunt victimele peştilor, uneori ale propriilor clienţi, iar dacă se retrag să-şi facă meseria într-un apartament, ca să nu mai deranjeze ochiul pudic al publicului, sunt sancţionate, indirect, pentru că dau anunţuri la mica publicitate.

Un milion de lei cheltuiţi şi doi ani de anchete ca să aflăm că prostituatele îşi racolau clienţi la mica publicitate

Ancheta asta este rezultatul muncii unei secţii întregi de poliţie (Secţia 1) care în ultimii doi ani a cheltuit (după cum susţin sursele mele) peste un milion de lei (trei sferturi cică reprezintă numai costurile interceptării convorbirilor telefonice dintre cercetaţi) ca să „destructureze” această „mare reţea de proxenetism”. Rezultatul acestei munci este trimiterea în judecată a 44 de „acuzaţi de proxenetism şi înlesnire a prostituţiei”. Pe lângă Anunţul Telefonic, între acuzaţi figurează şi o studentă care câştiga şi ea un ban cinstit organizându-i activitatea prostituatei care o angajase (îi ţinea agenda, răspundea la telefoane şi-i programa clienţii), o femeie de serviciu de la un salon de masaj care cumpăra şi prezervative pentru… clienţii care doreau finalizare, şi tot aşa. Adică acuzaţii sunt pe alocuri salariaţi ai „victimelor” – aşa cum sunt considerate prostituatele în acest dosar în care anchetatorii admit că prostituţia a fost dezincriminată, dar consideră că trebuie combătută, pentru că e o activitate care conduce la descompunere morală şi că proxenetismul este cea mai joasă formă de parazitism social. Înţeleg că ar fi şi câţiva proxeneţi pe bune prinşi în dosar, deşi şi acolo e discutabilă situaţia, dat fiind că organizarea saloanelor de masaj, care adesea sunt transformate în bordeluri, scapă deocamdată braţului lung al legii.

Totuşi, ancheta asta nu face vreo descoperire revoluţionară, nici nu recuperează vreun prejudiciu economic important: da, fetele sau colaboratorii lor postau anunţurile pe site, le plăteau cu cardul pe Anunţul.ro, apoi le răspundeau la telefon clienţilor pe care-i satisfăceau la ele sau la ei acasă. Anunţurile erau explicite, fără să folosească expresii vulgare, după cum nici pozele nu erau porno, asta fiind politica publicaţiei din ce înţeleg.

Cum poate răspunde ziarul/site-ul de conţinutul anunţului de la mica publicitate?

Anchetatorii se pare că au audiat „victime”, dar şi clienţi ai „victimelor” – care ar fi recunoscut că au sunat şi au primit serviciile plătite – precum şi pe angajaţii şi şefii Anunţul.ro. Cei din urmă ar fi explicat că au aplicat aceeaşi politică tuturor anunţurilor din ziar/site, că le-au taxat cu 7 lei, le-au corectat din punct de vedere gramatical şi le-au publicat pe răspunderea clientului. Pentru că aşa cum nu ai de unde să ştii când cineva care dă anunţ că vinde o maşină, chiar are acea maşină, nu ai nici de unde să ştii că în spatele unui anunţ ca „AM REVENIT în ţară. Aştept să mă sune bărbaţii cărora le plac femeile suple, înalte şi experimentate. Încearcă-mă şi vei trăii senzaţii tari. Acum doar 49 ron/fin şi 89 ron/ora. Poze reale. Rond Alba Iulia…” – stă chiar o doamnă suplă, experimentată sau că cineva o va plăti cu 89 de ron ca să afle. Și până la urmă asta nici nu e treaba ziarului. Treaba lui e să respecte Legea 148/2000, privind publicitatea, unde oferirea de servicii sexuale nu figurează printre chestiile interzise de la publicare.

Desigur, până în februarie 2014, când prostituţia era ilegală în România, se putea spune că toate ziarele şi site-urile de mică publicitate se aflau la limita legii pentru că publicau anunţuri de servicii considerate ilegale. Numai că şi până la acea dată poliţia mai făcuse cercetări în domeniu. Poliţiştii au mai cerut de la Anunţul.ro date despre persoanele care postaseră anunţuri în diverse domenii, nu numai la „matrimoniale”. Și le-au primit. Dar niciodată nu au insinuat măcar să nu se mai publice astfel de anunţuri, că ar fi ilegal. Oare le convenea poliţiştilor doar să aibă acces la o bază de date cu prostituate şi clienţi, deci nu aveau niciun interes s-o închidă?

Iar dacă lăsăm ipocrizia la o parte şi ne punem în locul Anunţul.ro – care câştiga bani frumoşi şi din rubricile de matrimoniale, cele mai accesate din tot site-ul – putem înţelege şi de ce aceste anunţuri au continuat să apară. E vorba despre cerere şi ofertă pe două dintre cele mai competitive pieţe – a publicităţii şi a sexului pe bani. Spre deosebire de alte site-uri, care continuă să publice anunţuri în spatele cărora se „ascunde” prostituţia (acum cu cuvinte „de catifea”, de când s-au speriat publicitarii că pot fi acuzaţi de proxenetism), Anunţul.ro le monetiza. Sursele mele spun că Anunţul.ro e acuzat că ar fi publicat peste 900.000 de anunţuri la rubrica „matrimoniale”, în ultimii doi ani, din care mai mult de jumătate conţineau cuvântul „sex”. Înmulţite cu 7 lei bucata a rezultat un câştig de aproape patru milioane de lei, încasat de Anunţul.ro, sumă pe care s-ar fi pus şi sechestru.

Ar fi de aşteptat ca în avântul ăsta moralizator al anchetatorilor, să fie incriminat, alături de cele 44 de persoane acuzate de proxenetism, şi statul român, care a încasat sub formă de impozite şi taxe – de la saloanele de masaj erotic sau de la ziarul de mică publicitate – partea sa din … favorizarea prostituţiei.

Ca să vă faceţi o idee despre amploarea fenomenului, în alte state banii aduşi în economie de prostituţie, chiar dacă nu sunt număraţi oficial (din aceleaşi motive ipocrite pentru care nu se legalizează prostituţia nici la noi) sunt măcar estimaţi. „Biroul Naţional de Statistică din Marea Britanie a estimat că industria sexului în UK produce 4,3 miliarde de lire (6,9 miliarde de dolari) pe an, mai mult decât suma cheltuită pentru construirea de case în primul deceniu al secolului 21. Această sumă reprezintă peste 0,4 la sută din PIB-ul UK” (sursa). În Marea Britanie, la fel ca şi la noi, prostituţia e legală, dar nu şi bordelurile. Probabil şi la ei se face mult masaj, în schimb…

De ce Amnesty International recomandă dezincriminarea prostituţiei

prohibition

Ca în orice prohibiţie, şi la prostituţie statele se dovedesc neputincioase în „stârpirea” fenomenului. Până şi o organizaţie de talia Amnesty International a ajuns recent la concluzia că dezincriminarea prostituţiei este singura soluţie viabilă. Ea recomandă „dezincriminarea (penală) totală a tuturor aspectelor ce ţin de activitatea consimţită a lucrătorilor sexuali”, argumentând că cercetările pe care le-a făcut au arătat că dezincriminarea este cea mai bună modalitate de apărare a drepturilor lucrătorilor sexuali (sursa).

România a făcut un pas uriaş, acum doi ani, când a dezincriminat prostituţia. Sunt interese mari şi presiuni pe măsură, ca meseria asta să nu fie legalizată. Și ca de obicei pe cele care practică de bună voie şi trăiesc din asta nu le întreabă nimeni nici ce ar vrea, nici cum ar fi mai bine. Toţi suntem maeştri în a ne da cu părerea, de la popi, feministe, politicieni şi „oameni ai legii”.

Viaţa ne arată că sexul se va vinde întotdeauna, indiferent de legi, interdicţii sau jurăminte de dragoste. 33 de milioane de adrese de email furate din site-ul Ashley Madison – multe dintre ele fiind adrese profesionale, din ministere, armată, guverne, după cum relatează presa – sunt o dovadă că poate chiar bărbaţi de stat care se opun cu vehemenţă legalizării prostituţiei, care pozează în taţi respectabili de familie, în viaţa reală, accesează din spatele ecranului de serviciu site-uri pe care sunt dispuşi să plătească sex. La noi, majoritatea fetelor care practică prostituţia pe stradă spun că adesea sunt obligate să presteze sex, dar gratis, pentru poliţiştii care le duc la secţie şi le amendează pe motiv că … tulbură liniştea publică.

În timp ce, dintr-un sondaj făcut online de Guardian, pe marginea scandalului Ashley Madison, aflăm că mai mult de jumătate dintre cei care au răspuns la întrebarea „aţi vrea să verificaţi dacă partenerul v-a înşelat, căutându-i adresa între cele 33 de milioane?” au răspuns „Nu”. Oamenii preferă să nu ştie sau să fie minţiţi frumos. După cum înţeleg că ar fi declarat şi unul dintre anchetatorii de la noi, că dacă anunţurile din ziar ar fi fost mai cu perdea, nu ar fi avut tarife şi nu foloseau cuvântul sex, nu le-ar fi anchetat nimeni. Deşi toată lumea ştie ce ascund ele.

Câtă vreme va exista o cerere, se va găsi şi oferta. Iar a interzice publicitatea la acest serviciu pe un canal nu faci decât să o muţi pe altele. Nu există dimineaţă, când mă urc în maşină, să nu trebuiască să scot din ştergătoare un anunţ-două de salon „de masaj” ilustrat cu femei goale care aşteaptă, fierbinţi, să te relaxeze. După cum spunea şi Profesoara: „Ei sunt nemulţumiţi că s-a dezincriminat prostituţia. Nu le convine nici la poliţişti, nici la alţii de mai sus, care patronează nişte reţele, şi nu le convine nici peştilor, că fetele dacă dau anunţuri şi sunt la apartament sunt independente şi nu mai pot fi controlate, cât câştigă. Acuma dacă au interzis anunţul ce o să facă fetele? O să se întoarcă pe stradă. Și dacă o condamni pe aia că cumpăra prezervative ce faci, e mai bine să practice fără prezervativ? Cum le lua poliţiştii prezervativele la fetele de pe stradă. Că oricum de meserie nu se lasă niciuna, că n-are încotro, dar va fi mai nasol.”

prostitutie

Dacă pentru fete va fi sau nu mai nasol, pentru ziarul şi site-ul Anunţul.ro procesul ăsta ar putea fi un capăt de drum. Păcatul lor a fost că au lucrat cinstit, la vedere, şi-au plătit taxele către stat şi au colaborat cu organele de anchetă. Daţi azi o căutare pe google după prostituţie, sex, masaj erotic, operator video-chat sau ce vă vine în cap legat de asta şi veţi găsi sute de site-uri de intermediere a serviciilor, multe în afara ţării, pe care nu va ajunge nimeni, niciodată, să le închidă. Apoi vor mai exista stâlpii de pe străzi, autoturismele personale, zidurile care pot servi de suport pentru anunţuri. Oricât de nemulţumiţi de orientările liberale ale Codului penal vor fi unii poliţişti sau procurori, nu vor putea închide nici tot Internetul, nu vor putea să interzică cumpărarea de prezervative sau lipirea de anunţuri. Sau vor putea, că am mai trecut prin asta, cândva, dar ne place să credem că epoca aia a apus.

Dosarul Anunţul.ro este, după cum spunea un avocat cu care am vorbit pe tema asta, o interpretare largă a noţiunii de proxenetism şi o privire îngustă asupra fenomenului. Anchetatorii au cheltuit o sumă considerabilă ca să prindă nişte peşti mult prea mici, în timp ce marii capi de reţele de trafic de carne vie îşi văd liniştiţi de treabă. Resursele folosite sunt disproporţionate comparativ cu rezultatul anchetei: o femeie de serviciu, o studentă, un ziar de mică publicitate…

Comunitatea juridică e cu ochii pe procesul ăsta. Dosarul e considerat abuziv de unii avocaţi, pentru că deschide calea închiderii oricărei publicaţii. Desigur, sub pretextul închiderii unei singure rubrici, dar care e cea mai profitabilă, la care adaugi nişte despăgubiri serioase, poţi băga orice publicaţie în faliment.

Procesul a început. Părţile sunt acum în faza camerei preliminare. Probabil judecarea pe fond va începe în maximum două luni. Rămâne de văzut ce viziune va avea judecătorul în acest caz. Merită urmărit pentru că acest proces va crea un precedent în jurisprudenţa … europeană poate.

04.09.2015
Dollores Benezic
www.dollo.ro/2015/09/prostitutie-legalizare-proxenetism (sursa articol)