Cum să eviți țepele când te angajezi în străinătate

Te-ai gândit să îți cauți de lucru în străinătate pentru că ai auzit că acolo salariile sunt de 5, ba chiar și de 10 ori mai mari decât la noi, că poți fi angajat la orice vârstă atâta vreme cât ești apt de muncă și că te și poți dezvolta personal? Ei bine, nu suntem aici să îți tăiem elanul, dar trebuie să știi că vorba „schimbi locul, schimbi norocul” nu este general valabilă, iar angajarea în altă țară nu este lipsită de riscuri, de la salarii de câteva ori mai mici decât cele promise și până la sclavie.

Împreună cu Avocat Loredana Costina (Corobană și Asociații) am compus o listă cu sfaturi de care e bine să ții cont pentru a fi cât mai protejat în momentul în care te hotărăști să pleci în căutarea unui trai mai bun peste hotare:

1.  În primul rând, caută-ți un job în afară... de aici, din țară. Nu te duce în străinatate nepregătit, fără să știi sigur unde vei munci. Foarte mulți români care au mers pe ideea că „sigur găsesc ei ceva de lucru acolo unde ajung” s-au întors acasă cu coada între picioare după câteva săptămâni de căutări fără succes. Unii au rămas și fără bruma de bani cu care plecaseră la drum, au dormit prin gări sau aeroporturi, ba chiar au fost nevoiți să cerșească pentru a se hrăni.

2. Evită munca la negru, fiindcă aceasta nu îți oferă absolut nicio protecție. Unu la mână: nu ai drept de pensie, de ajutor de șomaj, de asigurare medicală, despăgubiri în cazul unui accident de muncă sau ajutor în situația necesității repatrierii. Doi la mână: în cazul muncii ilegale, salariile de cele mai multe ori nu sunt plătite ori sunt sub nivelul muncii depuse și sub salariul minim din acea țară, perioada muncii este prelungită și nu corespunde cu ceea ce a fost convenit anterior, iar ție îți va fi aproape imposibil să dovedești că ai avut statut de salariat în caz că vrei să-ți faci dreptate. Asta dacă-ți permite legislația țării-gazdă și după „n” proceduri administrative și procese în instanță greoaie și costisitoare. Mai bine să fii legal. Tot timpul legal.

3. Păstrează întotdeauna asupra ta pașaportul sau alte acte de identificare și nu le da spre „păstrare” altora (nici măcar angajatorului). Vei avea astfel libertate de mișcare și de a decide să pleci dacă ceva nu-ți convine. Nu există nicio lege care te obligă să predai documentele tale cuiva (cu excepția reprezentanților autorităților oficiale care ți le pot solicita pentru verificări, în niciun caz să ți le rețină). Probabil ai auzit lucrurile astea în campaniile împotriva traficului de persoane, dar mai bine ți le mai spunem și noi o dată.

4. Nu aștepta să semnezi contractul de muncă la destinație, pentru că nu ai garanția că acest lucru chiar se va întâmpla. Documentul trebuie semnat de ambele părți (salariat și angajator) înainte de plecare.

5. Nu semna „ca primarul", fără a cunoaște conținutul contractului de muncă.

„Contractele de muncă au diferite elemente obligatorii în funcție de legislația statului unde urmează să lucrezi. Ce e important de știut este că legea aplicabilă contractului de muncă și raporturilor de muncă este legea statului pe teritoriul căruia activează firma străină angajatoare. De aceea, în mod ideal, ar trebui să discuți cu un avocat din acel stat înainte să semnezi un contract de muncă”, spune Av. Loredana Costina.

Cum acest lucru nu este mereu posibil (nu toți avem prieteni avocați în fiecare colț al lumii, deh!), fii atent ca măcar aceste elemente să existe în document:

• datele de identificare ale societății la care vei lucra: denumirea completă, adresa sediului social, nr. de înregistrare fiscală, nr. de înregistrare în registrul societăților din țara respectivă, numele reprezentantului legal, precum și cel puțin următoarele:
•  funcţia, meseria sau ocupaţia;
• durata angajării în luni/zile, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
• durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic;
• remuneraţia brută şi netă, tariful orar şi/sau salariul lunar brut şi net, moneda în care se efectuează plata, modalităţile de plată şi datele de plată a salariului;
• sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
• durata minimă a concediului de odihnă anual plătit, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă, prevăzute în legislaţia statului de primire.

6. Informează-te care e costul traiului din țara în care vrei să pleci și vezi dacă salariul pe care urmează să-l câștigi îți va permite să-ți plătești lunar chiria, utilitățile, hrana și să mai pui și ceva deoparte. E foarte important să nu intri în datorii.

7. Învață limba țării în care vei munci măcar la nivel de conversație pentru a te descurca mai ușor odată ajuns acolo sau pentru a cere ajutor la nevoie.

8. Apelează la un agent de plasare a forței de muncă, mai ales dacă pleci pentru prima oară la lucru în străinătate. Agentul de plasare trebuie să fie o persoană juridică ce are și CAEN corespunzător, nu orice intermediar care a mai făcut astfel de activități. Nu solicita și nu accepta oferte de la un băiat care știe un băiat care angajează „pă Anglea".

Am întrebat românii ce ar face dacă ar trebui să-și găsească de lucru în străinătate

Datele preliminare ale unui sondaj pe care l-am lansat recent pe grupul nostru de Locuri de muncă de pe Facebook ne arată că majoritatea celor care ar dori să plece la muncă peste hotare ar apela mai degrabă la rude sau prieteni ori ar pleca de capul lor, fără să știe exact unde, decât să ceară ajutorul unei firme de recrutare.

Sondajul nu s-a încheiat, așa că mai puteți vota aici.

Culmea e că aceste două variante preferate de respondenți sunt de cele mai multe ori aducătoare de țepe, pentru că există mulți „prieteni" sau rude care te pot păcăli doar ca să te țină la ei o perioadă și să-ți ia banii pe chirie fără să te ajute măcar să-ți faci actele necesare angajării.

Nu spunem că nu există exemple rele și printre agenții, însă acestea sunt mai rare și pot fi ușor depistate dacă te informezi.

Trebuie să știi că o agenție de recrutare serioasă:

•  Este o societate constituită în temeiul Legii societăţilor nr. 31/1990 și are ca activitate principală „Activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă" cod CAEN – 7810 (poți afla acest lucru printr-un certificat constatator de informare, pe care îl obții de la Registrul Comerțului, online, pentru un tarif de 20 Lei);
•  S-a înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul, chestiune obligatorie, prevăzută de Legea 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate;
• Are un sediu real, care nu e expirat, un administrator în funcție, cu un mandat care, la fel, nu e expirat (informații pe care le afli tot din acest certificat constatator);
• Nu este inactivă fiscal (informații pe care le poți afla de pe site-ul ANAF);
• Nu are un număr mare de acțiuni în instanță (informații pe care le poți afla de pe portalul instanțelor de judecată: portal.just.ro);
• Îți poate pune la dispoziție ofertele ferme de locuri de muncă din străinătate, cu toate specificaţiile acestora, atât în limba statului de primire sau într-o altă limbă de circulaţie internaţională, cât şi în limba română, precum și informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a locurilor de muncă;
• Face intermedierea între tine și angajator doar după ce încheie un contract de mediere în formă scrisă – chestiune, de asemenea, obligatorie potrivit Legii 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.

Atenție, nicio agenție serioasă nu solicită comisioane și taxe de la angajați!

• Efectuează în mod gratuit activităţi de mediere a cetăţenilor români în vederea angajării în străinătate, fără perceperea de la aceştia de comisioane, tarife sau taxe, conform articolului 8 alin. (5) din Legea 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate;
• Se asigură că contractul de muncă cu societatea străină este semnat înainte de a pleca din România, în limba străină și în limba română;
• Îți poate pune la dispoziție o copie a contractului semnat între agenția de recrutare și societatea din străinătate, care trebuie să aibă oferta fermă a societății din străinătate și să conțină cel puțin următoarele elemente prevăzute de art. 11 din Legea 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate:

a) datele de identificare ale angajatorului străin, inclusiv domiciliul fiscal al acestuia;

b) durata ofertei ferme;

c) numărul locurilor de muncă din străinătate conţinute de ofertele ferme;

d) funcţia, meseria sau ocupaţia;

e) durata angajării în luni/zile, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;

f) durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic;

g) remuneraţia brută şi netă, tariful orar şi/sau salariul lunar brut şi net, moneda în care se efectuează plata, modalităţile de plată şi datele de plată a salariului;

h) salariul minim/tariful minim garantat în plată prin legislaţia statului de primire;

i) sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;

j) cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;

k) durata minimă a concediului de odihnă anual plătit, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă, prevăzute în legislaţia statului de primire;

 l) condiţiile de muncă şi de climă, măsurile privind sănătatea şi securitatea în muncă, de igienă la locul de muncă şi securitate socială;

 m) încheierea şi semnarea unei asigurări de sănătate a angajaţilor români în aceleaşi condiţii cu cetăţenii din statul de primire;

 n) acordarea de despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;

 o) specificarea condiţiilor de cazare de care va beneficia pe toată durata şederii, cazare de natură să îi asigure un nivel de trai adecvat, sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi condiţiile de acordare a unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei;

p) asigurarea transportului lucrătorilor cetăţeni români în statul de primire, transportul de la locul cazării la locul desfăşurării activităţii, precum şi condiţiile de transport şi de repatriere a salariaţilor români, inclusiv în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;

q) obiceiurile locului şi orice alte aspecte specifice de natură a pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa lucrătorilor cetăţeni români;

r) taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor lucrătorilor cetăţeni români, asigurându-se, după caz, evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;

s) datele de contact ale ambasadelor/misiunilor diplomatice ale României în statul de primire;

ş) datele de contact ale autorităţilor locale din statul de primire la care lucrătorul cetăţean român poate depune o reclamaţie cu privire la nerespectarea contractului sau, după caz, documentului echivalent acestuia, încheiat cu angajatorul.

Chiar dacă ți se pare o listă lungă a chestiunilor ce trebuie prevăzute de acest contract, ele trebuie verificate și analizate cu atenție. Dacă vreuna dintre prevederile contractului de mediere sau de muncă nu este clară sau ți pare că nu îți este favorabilă, mai bine nu semna nimic, să nu ai surprize neplăcute ulterior. Apropo de surprize neplăcute...

Iată ce trebuie să faci dacă îți sunt încălcate drepturile de muncă în străinătate...

Întâi de toate, trebuie să știi care îți sunt drepturile comune, indiferent de țara în care te vei angaja:

* dreptul la remunerație (cel puțin salariul minim al țării respective);

* dreptul la perioade maxime de lucru și la perioade de odihnă;

* dreptul ca munca peste orele de program să fie plătită;

* dreptul la zile de concediu;

* dreptul la protecția și sănătatea fizică și psihică la locul de muncă;

* dreptul la un tratament egal cu oricine altcineva (de exemplu, nu poți fi plătit mai puțin decât ceilalți angajați doar pentru că ești român);

* drepturi prevăzute de majoritatea statelor în caz de accident de muncă, boală profesională: dreptul de a fi plasat pe alt loc de muncă, dreptul la indemnizații, despăgubiri.

Dacă te vei confrunta vreodată cu încălcarea drepturilor de muncă, primul pas pe care va trebui să-l faci este să te adresezi misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României de pe teritoriul statului unde ești angajat. Apoi, dacă e cazul, autorităților statului respectiv.

„În cazurile în care misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României sunt sesizate de către cetăţenii români angajaţi în străinătate cu privire la încălcarea legislaţiei aplicabile în materie de dreptul muncii şi a clauzelor contractului individual de muncă sau, după caz, a documentului echivalent, acestea transmit sesizările respective autorităţilor locale competente ale statului pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea angajatorul", mai spune Av. Loredana Costina.

...și cum poți fi despăgubit

În ceea ce privește relația cu angajatorul, poți avea câștig de cauză dacă te adresezi autorităților acelui stat pentru sancționarea angajatorului și pentru obținerea de despăgubiri. Trebuie însă verificat care este legislația acelui stat în ceea ce privește relația cu angajatorul, deoarece contractul de muncă e gestionat de legea statului pe teritoriul căruia lucrează/activează societatea străină.

În ceea ce privește relația cu firma de recrutare, poți fi despăgubit dacă acesta și-a încălcat o obligație prevăzută de contractul de mediere (contract care trebuie să existe!) sau de legea română. De asemenea, firma de recrutare poate fi sancționată cu amenzi contravenționale de până la 40.000 Lei pentru încălcări ale Legii 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate. Este important să știi că pe durata desfășurării raporturilor de muncă, intervenția agenției de recrutare este limitată, fiindcă aceste raporturi sunt gestionate de legea statului pe teritoriul căruia urmează să lucrezi.

În încheiere, recapitulează:

• ai verificat dacă firma care oferă locul de muncă în străinătate este legală și informațiile despre intermediar (firma de recrutare);
• te-ai informat despre condițiile jobului: salariul, programul, locația, garanțiile etc.;
• ai încheiat contractul de muncă înainte să pleci, într-o limbă și cu clauze pe care le-ai înțeles;
• ai notat adresa și numerele de telefon de la Ambasada României în țara de destinație, precum și numerele de telefon ale autorităţilor locale (că nu se știe);
•  ți-ai anunțat rudele de decizia ta de a lucra în afară și le-ai lăsat destule informații despre viitoarea ta locație și despre viitorul angajator, și...
• ai luat cu tine destui bani pentru a te întoarce acasă dacă nu vei avea succes.

Noi sperăm să ai.