Taraba imobiliara de toamna

 

• Anunțatele scumpiri imobiliare încă nu se văd, nici în piață, nici în anunțurile din ziar;
• Dezvoltatorii se roagă pentru sănătatea programului „Prima casă” și pentru importul de muncitori din Vietnam;
• Cum influențează campaniile electorale vânzările de apartamente muncitorești sau de lux.

Prețuri sub 900 de euro/mp în Bragadiru, maxim 1000-1200 de euro în sectorul 3 sau reduceri de 5000 de euro la apartamente de lux de la Răzoare găsiți în suplimentul imobiliar de luna asta din Anunțul Telefonic. În fiecare an, ziarul Anunțul Telefonic adună într-un supliment special ofertele imobiliare ale toamnei, ca să-i fie ușor bucureșteanului să compare prețuri și zone înainte de a bate cu piciorul ansamblurile rezidențiale. Anul ăsta vom avea chiar trei astfel de suplimente, câte unul în fiecare lună de toamnă, așa încât să aibă timp de decizie și aceia care așteaptă să treacă alegerile ca să se hotărască să investească într-o locuință.

Oferta toamnei 2019 nu pare așa de speriat cum ne amenințau analiștii în primăvara asta. Dezvoltatorii sau agenții cu care am vorbit îmi spun că păstrează prețurile de anul trecut sau pe cele din sezonul mort de vară, pentru că deocamdată nu au niciun motiv să scumpească. Majoritatea se bazează încă pe segmentul muncitoresc de apartamente (să le dea Dumnezeu sănătate celor care au inventat „Prima casă”!), dar pare că se vând binișor și cele considerate de lux, fie că sunt sau nu în mult râvnita zonă de nord a Capitalei.

 

Faceți garsonierele mai mici, să iasă la 30.000 de euro!

Un colaborator vechi al ziarului, hârșâit din anii 90 în piața imobiliară, îmi povestea deunăzi că nu și-a scumpit decât garsonierele din portofoliu (undeva în sectorul 3 la ieșirea spre mare), de la 35.500 la 36.500 de euro, pentru că alea sunt în continuare cele mai cerute pe segmentul lui de piață: „Sunt mai rare, că nu se înghesuie lumea să facă garsoniere. Din cauza locurilor de parcare. Legea spune că trebuie să faci 1,2 locuri de parcare pe unitate, deci dacă faci 80 de apartamente, musai să ai 80 de locuri de parcare. Deci e mai rentabil să faci cu 2-3 camere, și să le vinzi mai scump, decât garsoniere”.

Apoi, vine cumpărătorul și se plânge că de ce e garsoniera așa de mare, că lui nu-i trebuie să aibă 40 de mp, ci să fie ieftină, îmi povestea un alt colaborator, care dezvoltă de prin 2017 un cartier în Bragadiru Nou, și unde vinde acum primul bloc: 99D Residence. „S-o faceți mai mică, să iasă la 30.000, mi-au zis niște clienți. Lumea în loc să se bucure de confortul anului 2020 e în continuare tributară cutiilor de chibrituri!”, conchide dezvoltatorul, care e decis și el să păstreze oferta de 890 de euro/mp, TVA inclus, în toamna asta, cel puțin până își termină de vândul primul bloc din ansamblu, după care speră să se apuce de altul.

 

 

Omul a cumpărat înainte de criza din 2008 un teren măricel în Bragadiru, apoi a decis că e mai înțelept să nu înceapă nimic pe el până nu se stabilizează piața. Așa că, timp de vreo zece ani nu a făcut decât să tundă iarba. Azi privește cu detașare lucrurile și e decis să facă pași mici: „Vând blocul ăsta apoi cu banii obținuți mă apuc de altul și tot așa. În final, dacă totul merge bine s-ar putea să ieșim cu un profit de până la 20%”.

Nu pare să aibă aceleași probleme, însă tot cu o ofertă redusă vine pe piață și dezvoltatorul complexului de lux de la Răzoare, Cortina Academy. Are aproape 300 de apartamente de 2, 3 și 4 camere pe care le oferă spre vânzare cu 5000 de euro reducere, deși ansamblul se consideră un „reper imobiliar” în piață, după succesul avut cu un complex similar. Finisajele de lux și conceptul de locuire premiat cu care vine în față dezvoltatorul îl îndreptățește să ceară prețuri care depășesc plafonul Primei case, dar nu mai mari decât erau chiar în 2018.

Pare surprinzător că în același București avem loc și noi ăștia care nu reușim să adunăm 50-60.000 de euro ca să cumpărăm cu banii jos un apartament „muncitoresc”, dar și cei care au 300.000 sau chiar mult peste un milion de euro pentru un penthouse în nord.

 

 

Efectul guvernării asupra prețurilor imobiliare

Dar iată că e loc pentru toată lumea pe piața asta, iar din spusele dezvoltatorilor, pare că ne aflăm într-un moment de grație în imobiliare, în care prețurile nu numai că nu au crescut, dar nici nu ar avea motive s-o facă în perioada următoare.

Programul „Prima casă”, deși a împlinit deja zece ani de când există, nu dă semne de oboseală. Parlamentul abia lucrează la o îmbunătățire a condițiilor lui, în timp ce dezvoltatorii se roagă ca el să fie menținut pe timp nelimitat, dacă nu chiar pentru totdeauna. Altfel, prevestește un agent, piața imobiliară se duce în cap. Zice că în București se estima că ar fi nevoie de un milion de locuințe, în urmă cu zece ani, și abia s-a atins 30% din țintă, deci ar mai fi potențial pentru creditare, mai ales că grosul locuințelor care se vând acum în piață e reprezentat de cele „muncitorești”.

Desigur, mai există și creditul imobiliar oferit de numeroase bănci, care pare să fie destul de accesat de oamenii care nu îndeplinesc condițiile pentru „Prima casă”, însă oferta subvenționată de stat pare să le dea o siguranță a zilei de mâine și dezvoltatorilor, și să țină prețurile în frâu.

 

 

Într-o lume ideală, dezvoltatorii și-ar mai dori și utilități făcute de stat, iar constructorii, mână de lucru calificată, și ne-am putea considera chiar fericiți. Dar cum fericirea e deocamdată doar un slogan electoral, ne rămâne să constatăm realitatea: dezvoltatorii sunt nevoiți adesea să bage gaze, curent și apă pe speze proprii, iar asta se reflectă categoric în prețul final al apartamentelor; iar firmele de construcții ajung prin Vietnam în căutare de mână de lucru, ca să facă față cererii destul de mari pe piața construcțiilor civile.

Un dezvoltator cu care am discutat se plângea de exemplu de întârzierea cu câteva luni a finalizării complexului pe care-l vinde, pentru că firma constructoare nu găsește personal. Pe constructor îl știu demult, nu e neserios, dimpotrivă. Într-o vreme era cam semizeu cu oamenii lui. Acum e mielușel, pentru că îi e frică să nu-i piardă. „Odată îți lasă mistria și pleacă de pe șantier dacă nu-i convine ceva”, îmi zice.

 

 

Susține că plătește un faianțar bun cu 2000 de euro pe lună, adus din Italia, și că e nevoit aproape zilnic să trimită un microbuz prin comunele limitrofe ale Capitalei, ca să adune echipe de oameni, chiar și necalificați, dar care sunt în stare măcar să urmeze niște instrucțiuni ale celor calificați. În decembrie plănuiește să ajungă în Vietnam. A mai avut muncitori de acolo și s-au comportat bine: „serioși, muncitori, cam cum sunt și românii noștri când se duc afară. Ar trebui să deschidem mai mult porțile pentru oameni calificați, nu vezi că nouă ne-a plăcut să facem numai facultăți de manageri?!”, îmi zice omul cu năduf.

Vin alegerile, cumpărăm sau mai stăm?

Și pentru că tot vorbeam de un slogan electoral, n-am putut să nu-mi întreb interlocutorii și dacă se tem de alegeri. În perioadele astea oamenii sunt mai circumspecți și nu se aruncă nici să cheltuie banii agonisiți, nici să facă credite pe viață, de frică să nu fie nevoiți să emigreze. Un dezvoltator chiar se teme sincer că dacă vor veni unii anume la guvernare vor desființa Prima casă și asta ne va băga în criză.

Dar, după cum îmi spunea un altul, anii electorali sunt buni în general pentru biznis, pentru că atunci toată lumea mimează bunăvoința în stimularea mediului de afaceri. „Mai puțin primăriile, care se ocupă numai cu promisiuni și mai mult ne întârzie planurile”, completează un constructor.

Dacă ați strâns deja bani și ați pus și ochii pe o casă, probabil e bine să bateți palma cu dezvoltatorul, cât prețul stă pe loc și politicienii promit lapte și miere. Indiferent ce se întâmplă după aia, puteți oricând s-o închiriați și asta vă va plăti fie rata, fie vă va aduce un profit mai mare decât dobânda de la bancă. Indiferent de decizie, Anunțul Telefonic vă stă la dispoziție cu suplimentele imobiliare de toamnă și cu anunțuri și statistici imobiliare din 2003 până azi, pe www.anuntul.ro.

 

Domnul A.Nunțu - Negustor cinstit, vinde, cumpără, intermediază, de peste 20 de ani. A prins și vremurile când cele mai vii anunțuri din ziar erau la rubrica „decese” din România liberă. Așa că apreciază cum se cuvine azi diversitatea unui ziar făcut din dorințele și nevoile câtorva milioane de oameni liberi. Domnul A. Nunțu a văzut și auzit multe, și nu vrea să le țină pentru el. Îl veți mai citi pe aici.