Un ospatar bun poate sa faca mai multi bani decat un avocat mediu.

 

Am stat zilele trecute la o masă cu mai mulți oameni care se ocupă cu recrutarea de personal în industria ospitalității. N-o să vă povestesc despre stângăciile chelneriței care ne-a servit, ci despre cum mi le-au explicat oamenii ăștia care fac angajări în branșă, care se plâng că le e tot mai greu să găsească și să păstreze oamenii buni. Pentru că da, printre valorile alea care ne-au plecat în lume se numără și cei mai buni și descurcăreți chelneri, peste care ajungi să dai în concedii prin toate colțurile lumii.

 

De prin martie-aprilie, în fiecare primăvară, la noi la Anunțul Telefonic încep să se dubleze anunțurile de locuri de muncă în domeniul HoReCa. Chelneri, picoli, bucătari, debarasatori, personal de curățenie și tot ce ține în priză un loc din industria ospitalității, toți sunt la mare căutare pe site sau în ziar. Sunt categorii de personal căutate mai tot timpul anului, însă primăvara e o febră mai mare în industria asta, pentru că vine vara, se deschid terase, ștranduri, parcuri de distracții și tot patronul vrea să-și atragă clientela cu niscai personal priceput și ospitalier. Asta se plătește „în limitele pieței” plus diverse bonificații pe care patronii preferă să nu le detalieze.

 

Vlogger, blogger sau chelner?

Una dintre clientele noastre vechi, care face angajări pentru un mare lanț de restaurante din București, are setat pe telefon un mesaj automat cu care răspunde atunci când... nu poate răspunde: „Toate anunțurile de recrutare sunt de actualitate, așteptăm CV-ul pe adresa...”. Disperarea după personal s-a acutizat în ultimii ani, pentru că s-au deschis tot mai multe locuri noi, iar potențialii candidați tineri încep să strâmbe din nas la meseriile astea. „Acum vor toți să fie vloggeri, bloggeri sau să facă internship în vreo corporație, nu mai e fun, ca pe vremuri, ca în vacanțe să faci un ban de buzunar servind pe la mese”, îmi povestește domnul Cristea, director HR într-un mare lanț din industria ospitalității bucureștene.

Îl contrazice o doamnă care se ocupă de angajări într-o berărie bucureșteană și care se declară surprinsă anul ăsta de numărul mare de cereri de angajare part time primite de la adolescenți de 15-17 ani. Așadar, nu toată generația Y strâmbă din nas la un bacșiș generos.

Altfel, toți cei de la masă mi-au zis că ei nu discriminează după vârstă, deși servitul la mese și statul în picioare în bucătărie cu orele nu e ceva la îndemâna pensionarilor. De altfel, spune un alt angajator de la masă, programul prelungit este o altă bubă a sistemului. Oamenii cu experiență încep să ceară un program de lucru de opt ore, dar lor, ca angajatori, le e greu să îl ofere tocmai din cauza deficitului de personal.

Nevoia asta de personal în comerț se bate pe primul loc, cel puțin în București-Ilfov, cu nevoia de personal din domeniul IT-comunicații, după cum susțin și patronatele, într-un studiu al pieței recent publicat. La noi în ziar, numărul de anunțuri din domeniul alimentație, restaurante, comerț depășește ca volum toate celelalte anunțuri de angajare la un loc.

10%, rata de succes a unui anunț de recrutare

Deși pare că e un uriaș magnet pentru forța de muncă, Bucureștiul atrage greu și pierde ușor oamenii care servesc pe la mese sau care se coc prin bucătării. Din diverse motive. Unul ar fi că vara îi atrage marea. Apoi, spre deosebire de ardeleni care sunt ceva mai loiali și pătrunși de un patriotism local, e de părere tot domnul Cristea, bucureștenii și cei din împrejurimi care vin să se angajeze la Capitală sunt mai mercantili și „trec strada” la concurență chiar și pentru o sută de lei în plus. Așa se face că, din o sută de persoane care sună pentru un anunț de angajare din Anunțul Telefonic, abia 80 vin la fața locului, iar din ei doar 40 acceptă un interviu. Din ăștia dacă corespund 20-30, iar în final se angajează maxim 10. Dintre ei, șapte pleacă în primele trei luni. Unii pleacă în primele două-trei ore, alții rezistă și câteva săptămâni.

Neseriozitatea candidaților e cea mai mare provocare pentru un angajator – spun patronii. E de văzut ce părere au și angajații, dar despre asta, într-un articol viitor. Neseriozitatea și nivelul de pregătire tot mai scăzut, adaugă domnul Cristea. Abia 50% dintre cei care vin să se angajeze în industrie au liceul la bază, față de 80% cât aveau acum vreo cinci ani.

Părinții sunt de vină

Ce se întâmplă, totuși, cu oamenii ăștia, de nu vor să presteze o meserie din care, în alte țări se iese și la pensie? Domnul Cristea dă vina pe mentalitate. A părinților mai întâi: „Noi avem colaborări cu mai multe licee de profil, am avut întâlniri cu părinții și majoritatea vor copiii lor să meargă neapărat la facultate. Le-am explicat că dacă au ajuns la un liceu cu profil alimentar, înseamnă că la nivelul lor de pregătire îi îndrumi mai bine către o meserie. Un ospătar bun poate să facă bani mai mulți decât un avocat mediu.”

Apoi, dacă te uiți prin biografiile unor mari oameni de stat din lume afli că unii au și servit pe la mese înainte de a ajunge să stea la mesele alea mari, dar la noi chelneritul pare să fie doar un apanaj al disperării. 30% dintre tinerii cu studii superioare ajung să lucreze pe posturi de studii medii, pentru că nevoile pieței muncii nu țin cont de aspirațiile părinților. Sau viceversa. E o ruptură veche, dar netratată de vreunul dintre prea mulții miniștri ai educației, ba chiar ignorată de societate, care preferă să viseze frumos. Mulți tineri stau acasă pe banii părinților, că doar au făcut o facultate, n-o să se ducă să servească la mese.

Și așa ne întoarcem la vorba fostului președinte, se știe el, care în urmă cu zece ani ne spunea că avem prea mulți filosofi și prea puțini ospătari și tinichigii. Ne-am supărat atunci, dar nu s-au schimbat multe între timp. Nu știu câți filosofi or mai fi pe piață, dar sigur de chelneri, iată, ducem lipsă. 

Și pentru că viața nu e niciodată lipsită de un strop de ironie, i-aș semnala domnului fost președinte că în ziua de azi se caută chiar și timonieri, nu numai chelneri. Într-unul din parcurile Bucureștene, o firmă caută de vreo trei luni un timonier pentru un vaporaș de agrement. Bucureștiul nu are ieșire la mare, deci nici prea mulți cârmaci, însă ăia puțini care s-au prezentat la interviu în ultimele trei luni pentru postul ăsta, pensionari sau lucrători pe la alte instituții de stat, au strâmbat din nas la salariul de 4000 de lei lunar oferit și au invocat tot felul de motive. Cică pe unii nu i-ar fi lăsat nici nevestele să se dea cu vaporașul...

Pentru cele mai noi locuri de muncă disponibile în București intrați acum pe anuntul.ro !

Domnul A.Nunțu - Negustor cinstit, vinde, cumpără, intermediază, de aproape 30 de ani. A prins și vremurile când cele mai vii anunțuri din ziar erau la rubrica „decese” din România liberă. Așa că apreciază cum se cuvine azi diversitatea unui ziar făcut din dorințele și nevoile câtorva milioane de oameni liberi.