Burcea Catalin - Birou de Mediator Bucuresti

Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

Medierea se bazeazã pe încrederea pe care pãrtile o acordã mediatorului, ca persoanã aptã sã faciliteze negocierile dintre ele si sã le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.

(Articolul 1 alin.1 si 2 din Legea nr. 192/2006)

Cand se poate recurge la mediere?

Dacã legea nu prevede altfel, pãrtile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupã declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sã solutioneze pe aceastã cale orice conflicte în materie civilã, comercialã, de familie, în materie penalã, precum si în alte materii, în conditiile prevãzute de prezenta lege.   

Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabilã a conflictelor prevãzute de lege.

(Articolul 2 alin.1 si 3din Legea nr. 192/2006)

Unde gasim un mediator?

Mediatorii autorizati sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Consiliul de mediere are obligatia sã actualizeze periodic si cel putin o datã pe an Tabloul mediatorilor si sã îl punã la dispozitie celor interesati la sediul sãu, al instantelor judecãtoresti, al autoritãtilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.

(Articolul 12 alin. 1 si 3 din Legea nr. 192/2006)

Unde are loc medierea?

Pãrtile aflate în conflict se prezintã împreunã la mediator. În cazul în care se prezintã numai una dintre pãrti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte pãrti invitatia scrisã, în vederea acceptãrii medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigurã confirmarea primirii textului.

(Articolul 43 alin. 1 din Legea nr. 192/2006)

Cine plateste onorariul mediatorului?

Dacã nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de cãtre pãrti în mod egal.

(Articolul 45, partea finala din Legea nr. 192/2006)

Cum se desfasoara medierea?

Medierea se bazeazã pe cooperarea pãrtilor si utilizarea, de cãtre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. Metodele si tehnicile utilizate de cãtre mediator trebuie sã serveascã exclusiv intereselor legitime si obiectivelor urmãrite de pãrtile aflate în conflict. Mediatorul nu poate impune pãrtilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii.

Pãrtile aflate în conflict au dreptul sã fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile stabilite de comun acord. În cursul medierii pãrtile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, în conditiile legii.

Sustinerile fãcute pe parcursul medierii de cãtre pãrtile aflate în conflict, de persoanele prevãzute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum si de cãtre mediator au caracter confidential fatã de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care pãrtile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participã la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pãstrare a confidentialitãtii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate.

Dacã, pe parcursul medierii, apare o situatie de naturã sã afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sã o aducã la cunostinta pãrtilor, care vor decide asupra mentinerii sau denuntãrii contractului de mediere.

Mediatorul are dreptul sã se abtinã si sã închidã procedura de mediere, procedând potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplicã în mod corespunzãtor. În aceastã situatie mediatorul este obligat sã restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupã caz, sã asigure continuarea procedurii de mediere, în conditiile stabilite prin contractul de mediere.

În cazul în care conflictul supus medierii prezintã aspecte dificile sau controversate de naturã juridicã ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul pãrtilor, poate sã solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicitã punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sãu, mediatorul va evidentia doar problemele controversate, fãrã a dezvãlui identitatea pãrtilor.

Procedura de mediere se închide, dupã caz:

prin încheierea unei întelegeri între pãrti în urma solutionãrii conflictului;

prin constatarea de cãtre mediator a esuãrii medierii;   

prin depunerea contractului de mediere de cãtre una dintre pãrti.

În cazul în care pãrtile au încheiat numai o întelegere partialã, precum si în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecãtoresti sau arbitrale competente.

La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevãzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semneazã de cãtre pãrti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Pãrtile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

Când pãrtile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se redacteazã un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnãturã privatã. Întelegerea pãrtilor nu trebuie sã cuprindã prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice, dispozitiile art. 2 fiind aplicabile. Întelegerea pãrtilor poate fi afectatã, în conditiile legii, de termene si conditii.

Întelegerea pãrtilor poate fi supusã verificãrii notarului public în vederea autentificãrii ori, dupã caz, încuviintãrii instantei de judecatã, în conditiile prevãzute la art. 63.

(Articolele 50-59 din Legea nr. 192/2006)

Se poate renunta la mediere?

În orice fazã a procedurii de mediere, oricare dintre pãrtile aflate în conflict are dreptul de a denunta contractul de mediere, încunostintând, în scris, cealaltã parte si mediatorul. Mediatorul ia act de denuntarea unilateralã a contractului de mediere si, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunostintãrii, întocmeste un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere. Dacã una dintre pãrtile aflate în conflict nu se mai prezintã la mediere, fãrã a denunta contractul de mediere în conditiile alin. (1), mediatorul este obligat sã facã toate demersurile necesare pentru a stabili intentia realã a pãrtii respective si, dupã caz, va continua sau va închide procedura de mediere.

(Articolul 60 din Legea nr. 192/2006)

Ce avantaje are medierea ?

Pentru desfãsurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de cãtre instantele judecãtoresti sau arbitrale va fi suspendatã la cererea pãrtilor, în conditiile prevãzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã. Cursul termenului perimãrii este suspendat pe durata desfãsurãrii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnãrii contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutitã de taxa judiciarã de timbru.

În cazul în care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea pãrtilor, o hotãrâre, potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedurã civilã. Odatã cu pronuntarea hotãrârii, instanta va dispune, la cererea pãrtii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plãtite pentru învestirea acesteia.

(Articolele 62 si 63 din Legea nr. 192/2006)

Care este cea mai eficienta modalitate de solutionare a conflictelor?

Se poate recurge la mediere, in faza de judecata sau inaintea acesteia. De ce sa decida un judecator cum sa se solutioneze un conflict dintre tine si o alta persoana cand cel care solutioneaza litigiul poti fi chiar tu? Cunoaste altcineva problemele tale mai bine decat tine? Cine poate gasi o solutie mai buna pentru tine, o instanta de judecata sau sta chiar in puterea ta sa o gasesti? Medierea iti da posibilitatea de a rezolva chiar tu impreuna cu partea cu care te afli in conflict, toate neintelegerile existente si de a preintampina aparitia altora. Mediatorul, persoana specializata in solutionarea conflictelor, este cel care prin neutralitate, impartialitate si confidentialitate te ajuta sa reusesti. Acceptand medierea solutionezi un conflict in cel mai scurt timp, reduci stresul inerent unor procese si nu in ultimul rand economisesti bani (taxe de timbru, onorarii de avocat si expert, etc).

Mediatorul nu poate sa iti impuna o solutie, cheia solutionarii conflictului e chiar la tine!

Ce este medierea? Ce avantaje aduce?

 Potrivit Legii 192/2006 cu modificările ulterioare

    „Art. 1 – (1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.”

     Potrivit DEX, acţiunea de a media se numeşte mediaţie, mediere, mijlocire şi este definită ca acţiunea prin care o terţă persoană (un stat, o organizaţie internaţională sau o persoană oficială) intervine pentru rezolvarea paşnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative şi uneori făcând propuneri). A mijloci, potrivit DEX, înseamnă a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia.

    Dar, pentru o întelegere facilă a medierii şi a sensurilor pe care le poartă, se impune a stabili şi ce este conflictul. Apelând din nou la DEX, constatăm: conflictul este definit drept o neînţelegere, un dezacord, o ciocnire de interese, un antagonism, o ceartă (diferend, discutie).

    Din perspectivă sociologică, prin conflict se înţelege o opoziţie, o luptă între indivizi, grupuri sau partide, clase sociale, comunităţi sau state. Conflictul, lupta, opoziţia au la bază diferenţele privitoare la interese contrare, interese ce pot fi de natură economică sau politică, de natură etnică sau rasială.  

Cauzele conflictului, aşa cum se afirmă în literatura de specialitate, sunt multiple. Se pot datora discriminării sau inegalităţii sociale, incapacităţii părţilor de a ajunge la un compromis reciproc acceptat legat de poziţia lor in societate. De asemenea, conflictul poate lua naştere şi din competiţia pentru controlul resurselor finite, din competiţia privind accesul la oportunităţile crescute, dar şi din dorinţa de dominare, de putere, de prestigiu.

   Aceste divergenţe au efecte disruptive asupra interacţiunii sociale. Totuşi, trebuie amintit faptul că teoriile mai noi, privitoare la conflict, pornind de la faptul existenţei pluralităţilor de interese, consideră conflictul ca fiind inevitabil iar abordarea conflictului trebuie să fie una constructivă, ea exprimând de fapt esenţa democraţiei.

   Altfel spus, asumarea conflictului, pentru un sistem social, reprezintă un indicator al caracterului său democratic şi, totodată, al nivelului de dezvoltare la care a ajuns societatea în ansamblul ei. Teoriile structural funcţionaliste erau acuzate că privesc conflictul doar prin prisma funcţiei lui negative, ca fenomen marginal, ce are doar un rol de perturbare a armoniei întregului   

Tocmai datorită acestui mod nou de a privi conflictul, pe baza teoriilor elaborate de-a lungul vremii de reputaţi sociologi, psihologi, psihosociologi, pe baza experienţelor acumulate în diferite sisteme sociale, s-au căutat diverse metode de soluţionare a conflictelor, altfel decât pe cale judiciară. S-au căutat permanent metode de păstrare a ordinii sociale altfel decât prin procedurile judiciare, din nevoia de a stinge conflictul şi de a restabili situaţia anterioară de armonie, fapt ce nu se întâmplă odată cu soluţonarea unui litigiu în instanţă deoarece părţile rămân pe poziţii contrare, conflictuale. Deşi, în instanţă, soluţia este dată potrivit legii, părţile rămân pe poziţii adverse; o parte pierde, alta câştigă, fapt ce nu este de natură să restabilească armonia dintre părţi.

Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, pentru asigurarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, s-au prevăzut anumite reguli general valabile în diferite sisteme de drept – garanţii procesuale – care îngreunează procedurile judiciare şi care nu răspund întotdeauna nevoii unui justiţiabil aflat la un moment dat în conflict.

Medierea in dreptul romanesc.

    Din textul Legii 192/2006 (Legea medierii), atat potrivit art. 1 din lege cat si a celorlate articole privind procedura medierii, putem spune ca medierea este o modalitate prin care partile unui conflict pot ajunge la un consens, pe cale amiabila, in prezenta unei a treia persoane numita mediator si care este specializata in acest sens. Mediatorul este (trebuie sa fie) o persoana neutra, impartiala, fara putere de decizie dar care are rolul de a asista partile in negocierea dintre ele si de a le usura comunicarea, ajutandu-le astfel sa ajunga la o intelegere acceptata de toate partile aflate la masa negocierii.

   Medierea este o procedura voluntara si nu obligatorie. Desi textul legii obliga organele jurisdictionale sa recomande partilor medierea acestea nu pot fi obligate sa mearga la mediator. Mai mult decat atat, daca partile aleg sa urmeze procedura medierii nu inseamna ca ele vor fi obligate sa ajunga la o intelegere, nu inseamna ca vor fi obligate sa incheie un acord, tot astfel cum nu pot fi obligate sa se inteleaga asupra tuturor problemelor pentru care se afla in conflict.   

Astfel, odata ce partile au ales sa parcurga aceasta procedura amiabila, ele au decis de fapt sa preia controlul in solutionarea conflictului (litigiului, de cele mai multe ori) dintre ele, partile fiind cele care dau solutia in mediere, solutie reciproc avantajoasa (vom explica mai jos ce intelegem prin solutie reciproc avantajoasa) pentru parti. Desigur ca, in functie de cercetarea prealabila la care este indreptatit mediatorul, in functie de natura conflictului si de complexitatea acestuia, mediatorul va stabili etapele si modul in care se va derula procedura, el fiind cel care supervizeaza negocierea dintre parti.

Mediatorul nu da solutii. El ghideaza partile in gasirea propriilor lor solutii. Aceasta este frumusetea medierii: partile ajung sa reia comunicarea dintre ele, ajung sa tina seama si de nevoile celeilalte parti, totodata gasindu-si rezolvare la propria problema.

    Mai mult decat atat, reluandu-se comunicarea, sansele de a se reinnoda vechile prietenii sunt foarte mari. Solutia fiind stabilita de parti, sansa ca aceasta sa fie respectata de catre fiecare in parte este una foarte mare, de aici si rata de succes a medierii, in tarile care o practica de multa vreme.

   Privitor la acest ultim aspect (respectarea acordului de mediere), s-a exprimat indoiala cum ca partile vor incalca mult mai usor un acord de mediere decat o hotarare judecatoreasca.   

Sa analizam putin acest aspect.

    Ce este un acord de mediere? este o conventie intre parti, asemeni oricarei alte conventii. Acordul de mediere nu este cu nimic mai prejos decat oricare alta conventie, ca orice alt contract prin care doua sau mai multe persoane decid sa colaboreze intre ele pentru a avea un beneficiu. Singura diferenta este data de faptul ca acordul de mediere intervine in urma unei neintelegeri (neintelegerea respectiva putand avea ca izvor chiar un contract anterior), el ramanand o conventie care poate prelungi colaborarea dintre initiala dintre parti sau care nu face altceva decat sa stinga un litigiu nascut intre parti. Odata in plus, pentru a-i da forta necesara, acordul de mediere consfintit prin hotararea de expedient este titlu executoriu, iar in caz de nerespectare a acordului (conventiei) se poate trece la executarea silita, fara a fi necesara investirea cu formula executorie a acordului de mediere.

Hotararea judecatoreasca. Faptul ca un conflict se solutioneaza pe cale judiciara, situatie in care partile nu pot controla in niciun fel decizia instantei iar decizia, de regula, nu multumeste ambele parti, face hotararea judecatoreasca sa fie mai puternica? Poate ca teama de autoritatea ce o are hotararea sa determine persoanele sa o respecte insa, merita oare ca partle sa astepte o hotarare ce este posibil sa nemultumeasca ambele parti? Aici, depinde de fiecare persoana in parte. In plus, desi se se pune solutioneaza litigiul, conflictul interpersonal persista de cele mai multe ori. Partile raman in continuare pe pozitii adverse. In schimb, la mediere, partile ajung efectiv sa se inteleaga, sa comunice iar posibilitatea reizbucnirii conflictului este cu mult mai mica decat in situatia solutionarii pe cale judiciara.    

Concluzionand, medierea pare a fi calea de preferat, prin prisma multiplelor avantaje. In timp, va deveni obisnuointa si greu de conceput ca este de preferat instanta de judecata si nu medierea.

O conditie importanta pentru parti si instituita de legea medierii este si cea privitoare la confidentialitate. Mediatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea, sub diferite sanctiuni si totodata are dreptul sa o pasatreze, inclusiv in fata instantei de judecata. Legea medierii prevede la art. 53: “Sustinerile facute pe parcursul medierii de catre partile aflate în conflict, de persoanele prevazute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum si de catre mediator au caracter confidential fata de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care partile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participa la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pastrare a confidentialitatii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate.” In consecinta, partile pot renunta la confidentialitate dar pentru aceasta este necesar sa prevada expres renuntarea la confidentialitate.

Pot fi situatii in care nu toate partile conflictului vor sa urmeze procedura medierii, caz in care procesul se desfasoara doar intre cei ce in mod voluntar apeleaza la mediere.    

Cu alte cuvinte, medierea este un proces elaborat prin care partile ajung la un consens in mod amiabil, asistati de un profesionist (mediatorul) potrivit propriei lor vointe, dupa o procedura stabilita de mediator, procedura de-a lungul careia nu este obligatoriu ca partile sa ajunga la un acord. Astfel, in urma medierii, se poate ajunge la un acord care sa priveasca toate problemele ce au generat conflictul dupa cum este posibil sa se ajunga la un acord numai asupra unor aspecte sau sa nu se ajunga la un acord.

   In situatia in care partile au apelat la mediere dupa declansarea litigiului pe cale judiciara, dupa parcurgerea medierii partile se intorc in instanta si vor cere hotararea de expedient (care se da in camera de consiliu si de indata) sau repun situatia pe rol pentru continuarea procesului in vederea solutionarii capetelor de cerere ramase nesolutionate prin mediere.

    In oricare din situatiile de mai sus, odata revenite in instanta, fie pentru hotararea de expedient care consfinteste invoiala partilor fie pentru reluarea procesului, partea interesata (reclamantul) poate cere restituirea taxei de timbru pe care a platit-o pentru cererea pe care a depus-o pe rolul instantei.   

   Daca partea indeplineste conditiile pentru acordarea ajutorului judiciar, atunci, in aceleasi conditii, va beneficia de ajutor si cu privire la onorariul de mediator.

   Astfel, potrivit art. art. 20 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar, “În cazul în care persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada că, anterior începerii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiază şi de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelaşi drept beneficiază şi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2), dacă solicită medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare. Suma la a cărei restituire partea are dreptul se stabileşte de instanţă, prin încheiere pronunţată potrivit art. 15.”

       Altfel spus, persoana care face dovada ca indeplineste conditiile acordarii ajutorului public judiciar poate cere instantei restituirea onorariului ce l-a paltit mediatorului, indiferent daca a apelat la mediere inainte de declansarea procesului sau dupa, cu conditia ca, in cel din urma caz, sa fi acceptat sa urmeze procedura medierii inainte de prima zi de infatisare.

Recapituland, putem spune ca medierea este o procedura:

- extrajudiciara,- de solutionare a conflictelor,- amiabila (energiile negative sunt indreptate spre gasirea solutiilor reciproc avantajoase),- confidentiala (se poate renunta la confidentialitate doar prin acordul unanim al partilor din contractul de mediere – mediator, pe de o parte si parti pe de alta parte),- la care partile apeleaza in mod voluntar si care se deruleaza intr-u climat de incredere fata de mediator,- prin care partile stabilesc solutia reciproc avantajoasa, potrivit propriei lor vointe,- prin care mediatorul ghideaza partile in gasirea solutiilor si le ajuta in comunicarea dintre ele,dupa o procedura de el stabilita,- in care mediatorul este si ramane impartial si neutru pe parcursul intregii proceduri (nimic nu opreste partile sa renunte la serviile mediatorului care incalca aceste principii de neutralitate sau impartialitate), alegand un alt mediator,- ce se deruleaza intr-un timp relativ scurt, in functie de complexitatea cauzei, natura litigiului si vointa partilor,- mai putin costisitoare, in raport de calea judiciara,- prin care se pot restabili bunele relatii existente intre parti, inainte de declansarea conflictului, fapt deloc de neglijat