Oros Alexandru, Psihoterapeut Bucuresti

Cele mai multe definitii prezinta ‘’ persoane de varsta a III-a’’ oamenii avand varsta de peste 65 ani.In general, odata cu atingerea acestei varste, se consemneaza aparitia unui declin fiziologic, psihologic, economic si social, cauzele acestuia fiind atat de natura biologica, cat si sociala.

Modificarile petrecute scad abilitatea varstnicului de a se adapta la mediul inconjurator, radicand numerose probleme.

Astfel, persoanele varstnice isi pierd treptat rolurile sociale si sunt nevoite sa se adapteze la o serie de schimbari ce determina aparitia unor noi roluri pe care sunt nevoite sa le invete.

Daca luam in calcul o periodizare a vietii in cate 30 ani, dupa prima perioada rezervata educarii si studiului, urmeaza o a doua destinata productiei si implinirii profesionale, iar a treia este batranetea libera peste 60 ani.

Perioada varstei a treia este subimpartita in:

Organizatia Mondiala a Sanatatii a identificat in anul 1963 urmatoarele etape ale varstei adulte a omului:

• Varsta mijlocie, medie de tranzitie, pana la varsta de 59 ani;
• Perioada varstnica, de la 60 ani la 74 ani;
• Batranetea, dupa 75 ani;
• Longevitatea, pentru persoanele care depasesc 85 ani.

Exprimand latura umana a imbatranirii , varsta biologica este adesea denumita varsta psihologica, unii autori preferand sintagma sintetica de varsta psiho-sociala sau socio-psihologica.

Prin incetarea activitatii profesionale are loc o nivelare sociala si psihologica a varstnicului. El pierde sentimentul de utilitate sociala si rolul social activ, ceea ce actioneaza ca un veritabil agent patogen inductor al ’’patologiei de retragere’’, o drama, o ’’moarte sociala’’. Se adauga o pierdere a prestigiului social, a responsabilitatii, cu truda castigate in anii anteriori, precum si pierderea rolului si statutului in familie. Si acesti factori sunt stresanti, senectogeni. In acest context sustinerea varstnicului in familia acestuia apare ca o necesitate, ca o datorie sociala.

Aspecte ale imbatranirii fizice

Se poate concluziona ca perturbarile homeostazice genereaza reactii deficitare la stres, vulnerabilitate crescuta si diminuare a viabilitatii. Involutia intereseaza functiile de reproducere, apoi pe cele psihice si in final pe cele vegetative. Deteriorarea progresiva a mecanismelor fiziologice genereaza perturbari ale adaptabilitatii. Competenta functionala a varstnicului trebuie inteleasa in complexitatea sa integrativa, gradul de adaptabilitate a varstnicului fiind modificat. Diferenta principala intre organismul tanar si cel varsnic consta in rapiditatea si eficienta cu care functiile perturbate in conditii de stres revin si se mentin la normal

ASPECTE PSIHICE SI PSIHOLOGICE ALE PERSONELOR DE VARSTA A III-A

Caracterul complex al proceselor si fenomenelor care caracterizeaza inaintarea in varsta atinge un maxim in cazul imbatranirii psihologice. In analiza imbatranirii din aceasta perspectiva se are in vedere nu numai involutia sistemului somato- fiziologic care genereaza functiile si procesele psihice, ci si factori pur psihologici, dependenti de istoria vietii sufletesti a individului. Unul dintre cele dintai semne de imbatranire intelectuala il constituie slabirea memoriei care incepe aproximativ la varsta de 50 ani si este mult mai accentuata la femei decat la barbati. Reprezentarile mai vechi, traditionale realizeaza urmatorul profil psihologic al unei persoane varstnice: uituc si dezorientat.

’’Uituc’’ deoarece se cunoaste faptul ca intai se altereaza memoria de scurta durata si ca la aceasta varsta apar numeroase confuzii si inexactitati cauzate de starea generala de sanatate a varstnicului, care influenteaza si memoria.

’’ Dezorientat ’ ’ deoarece apare uzarea capacitatii interne de evaluare cronologica, deopotriva interna legata de ritmurile biologice (ora mesei, a somnului…) cat si externa (data, anul…), precum si difunctionalitati legate de orientarea in spatiu a varstnicului. Mai intai se sterg din memorie numele proprii, apoi cele comune, adjectivele si in ultimul timp verbele. Memoria vizuala si cea auditiva sunt mai putin afectate de procesul de imbatranire decat memoriile secundare care fac sa intervina functiile cerebrale de observatie, judecata si organizare.

Modificarile pe care imbatranirea le produce in sfera instinctiva si in ce priveste factorii elementari ai intelectului pot fi usor apreciate in ansamblul vietii psihice a batranului. Unii specialisti considera ca varstnicii nu mai sunt capabili sa actioneze la excitanti afectivi slabi, ceea ce confera o aparenta de apatie si blazare. Este cunoscuta hiperemotivitatea si impresionabilitatea batranilor.

Depresia cunoaste cel putin trei tipuri esentiale: Depresia blanda: persistenta, in care individul se simte cel mai bine dimineata, dar desfasoara un registru bogat de trairi precum: tristete, descurajare, oboseala marcanta, dezinteres generalizat (incapacitatea de a se bucura), manifesta iritabilitate, oscilatie emotionala, anxietate, insomnie, lipsa de concentrare. Depresia majora- se manifesta prin toate caracteristicile formei precedente, dar mai ingrosat, iar individul are perioade lungi de imobilitate totala, refuz alimentar, halucinatii auditive si suspiciuni. Studiul analitic al functiilor intelectuale arata o scadere a memoriei pentru datele recente. Cu toarte acestea, posibilitatile de sinteza ale varstnicului, ca urmare a experientei si antrenamentului, se pot mentine.

Atentia si concentrarea sufera de asemenea de pe urma impactului cu senectutea. In sfera instinctelor asistam la manifestari diferentiate legate de sex si de nota individuala. La varsta inaintata se semnaleaza o crestere a instinctului de alimentatie. Pe de alta parte exista specialisti care vorbesc de’’ instinctul mortii’’ in sensul unor preocupari exagerate fata de moarte. Aceste aspecte vorbesc deschis despre accentuarea instinctului de conservare la varstnici. Importanta de semnalat este si complexitatea modificarilor ce apar in sfera afectiva, in psihicul celor care traverseaza ultima etapa a vietii.

Personalitatea individului se dovedeste rezistenta la scurgerea anilor, parand sa nu sufere modificari importante. Sunt cunoscute labilitatea afectiva, hiperemotivitatea si impresionabilitatea batranului. Adeseori batranetea este insotita de o stare depresiva si de o tendinta de izolare si singuratate. Frecvent tulburarile somatice imprumuta masca psihica, dupa cum si o stare depresiva se poate asocia cu fenomene somatice.

Depresia la batran

Depresia la batran comporta un diagnostic atent, o evaluare riguroasa a multiplelor situatii somatopsihice care pot induce o modificare a tonusului psihic. In sfera afectiva, atitudinea fata de pensionare si batranete joaca un rol important. Acestea sunt associate cu inutilitatea, mizeria si singuratatea. Sentimentul de izolare sociala, de abandonare a profesiei accentueaza imbatranirea psihologica iar implicatiile lor pot fi prevenite. Trebuie invinse rigiditatea varstnicului, dificultatea de adaptare la noua situatie creata. Atitudinea ’’critica’’ fata de o situatie nou creata poate sa insemne insa si vigoare psihica si o buna adaptabilitate. Complexitatea, variabilitatea si asincronismul functiilor psihice schiteaza profilul psihologic al varstnicului. Tendinta la egocentrism, conservatorismul, lentoarea unor functii cognitive pledeaza pentru conturarea unor tipuri de imbatranire psihologica.

Definirea profilului psihologic al batranului necesita  multiple observatii; fiecare persoana varstnica trebuie investigata si asistata ca atare, totusi aspectele psihologice includ numeroase criterii printre care etnicitatea si pensionarea. Etnicitatea este importanta sub aspectul sistemului de valori, al modului in care varstnicul isi stabileste prioritatile. Abilitatile verbale, viteza proceselor intelectuale, memoria, procesul de invatare reprezinta facultati intelectuale pretioase, care, daca au fost bine antrenate in timpul perioadei active, profesionale, chiar daca au mai suferit modificari legate de imbatranirea fiziologica, marcheaza profund individualitatea si trasaturile personalitatii varstnicului.

Personalitatea omului este hotaratoare pentru modul de a imbatrani, adica cu sau fara succes, ’’inflorind’’ sau ’’ clatinandu-se’’. Unele persoane in curs de imbatranire devin mai interiorizate si necesita o atentie aparte, in timp ce altele interpreteaza constant diferitele incercari si provocari ale vietii. Diferentele apar nu numai in functie de etnicitate si personalitate, ci si in functie de satisfactiile pe care varstnicul le-a avut intr-o anumita perioada a vietii, de rolul de parinte, dar si de sexul persoanei.

Pentru multi oameni imbatranirea devine o adevarata criza de viata. Criza se manifesta atunci cand omul se afla intr-o situatie in care atitudinilie sau comportamentele obisnuite pana in momentul respectiv nu mai corespund. Situatia se prezinta sub un dublu aspect: exista sansa ca persoana respectiva sa se schimbe, sa se reorienteze, sau pericolul ca ea sa se cramponeze de obiceiurile dobandite in timp. Reorientarea faciliteaza o schimbare, cramponarea poate furniza baza unui atac de panica. Constientizarea varstei poate sa se manifeste ca un semnal ca ne-am pozitionat gresit fata de noi insine sau fata de viata si ca traim trecand pe langa ce este esential. In momente de criza se comit sinucideri ca expresie a celei mai profunde resemnari.

Din acest punct de vedere pericolul apare pentru cei care au avut de timpuriu succese neobisnuite si este vorba despre oamenii care si-au datorat satisfactiile exclusiv tineretii, frumusetii si atractivitatii lor. Aceste valori, o data disparute pot genera o disperare profunda, la depresii impinse pana la melancolie, iar unii incearca sa la suprime prin consumul de alcool. In general, toti varstnicii se confrunta cu cele doua adevaruri grave: perioada scurta de viata ce le-a mai ramas si ceea ce numim ’’boala pensionarii’’ sau ’’ patologia pensionarii’’.

Varstnicul percepe modificarile fiziologice caracteristice etapei sale de viata ca pe o ’’criza’’ ce peate fi resimtita dureros din punct de vedere fizic, dar si psihic sub aspectul afectarii demnitatii. Acest moment de ’’criza’’ apare atunci cand preocuparea pentru propriul corp devine explicita si manifesta. Ca o consecinta fireasca a acestui moment dramatic al vietii sale este problema conceptiilor individului (filosofice, stiintifice, morale si religioase).

Incep sa apara intrebari de genul ’’ daca viata a meritat sau mai merita sa fie traita’’, daca propria viata a fost un succes sau esec. Pesimismul este cel care incepe sa castige teren, explicabil si prin intelepciunea populara conform careia ’’ nimeni nu este fericit inainte de moarte’’. Optimismul nu este complet absent, poate exista sub forma de proiecte, uneori artificiale sau chiar fanteziste.  

Este stiut faptul ca batranetea nu-i afecteaza in acelasi mod pe toti indivizii unii, dintre ei avand ’’resurse’’ acumulate inca din tinerete pentru a se adapta schimbarilor si evenimentelor care marcheaza aceasta perioada de varsta, in timp ce altii reactioneaza intr-un mod negativ, neavand capacitate de a se adapta modificarilor si evenimentelor legate de vicisitudinile varstei inaintate.  

Problemele adaptarii psihice la procesul de imbatranire au evidentiat rolul proceselor de compensare. Exista o serie de stari sufletesti care submineaza sanatatea si scurteaza viata: tristetea, supararile frecvente, atitudinea pesimista in viata. Impotriva durerilor fizice exista medicamente analgezice. Toate starile sufletesti negative pot fi combatute, chiar anihilate prin altele pozitive, favorabile sanatatii si logevitatii. Buna dispozitie reprezinta un remediu dintre cele mai eficiente.