Psihoutil, Cabinet consiliere psihologica, psihoterapie Bucuresti
Anxietatea – maladia îngrijorării
Anxietatea este reprezentată de o teamă intensă în absenţa unui pericol real, care ne crează un considerabil disconfort cotidian. Frica este normală doar atunci când ne confruntăm cu situaţii seriose, în mod real riscante, deoarece aceasta apare într-un moment potrivit şi ne declanşează reacţia de tip ,,luptă sau fugi”. Reacţie sănătoasă, care ne ajută să ne să ne mobilizăm forţele şi să facem tot posibilul să ne salvăm în cazul situaţiilor cu adevărat ameninţătoare (accident rutier, incendiu etc.). Anxietatea este o emoţie neadecvată, deoarece apare în momente şi situaţii nepotrivite, este declanşată de îngrijorări nefolositoare sau exagerate despre tot soiul de probleme cu privire la prezent sau viitor. Ne imaginăm situaţii foarte grele cu care ne-am putea confrunta, ne simţim neajutoraţi şi căutăm disperaţi rezolvări la posibile probleme. Ne trec prin minte situaţii riscante pe care încercăm să le preântâmpinăm (faliment, sanatate, familie, examen, situaţii sociale etc), le investim ca fiind cu mult mai periculoase decât pot fi în realitate. Astfel că, ajungem să ne simţim în nesiguranţă, neputincioşi, irosindu-ne timpul şi resursele energetice – ba chiar mai rea este credinţa că nu putem avea control asupra acestui şir de ruminări, care ni se pare un fel de joc domino catastrofic. Anxietatea produce schimbări negative de natură subiectivă, cognitivă, fiziologică şi comportamentală.
Subiectiv – persoanele cu anxietate manifestă emoţii negative dezadaptative, nelinişte, teamă, neputinţă, iritabilitate.
Cognitiv- apar diverse gânduri iraţionale, preocupări intense cu privire la apariţia unui pericol vag sau iminent. Persoanele selectează din mediu stimulii anxiogeni, ignorând stimulii pozitivi sau neutri din punct de vedere afectiv, anxietatea se mai asociază şi cu o slabă încredere în forţele proprii.
Fiziologic apar modificări induse de dezechilibrul sistemului nervos vegetativ care declanşează simptome precum, durerile de cap, insomnii, oboseală, dureri de stomac, greaţă, uscarea gurii, senzaţia de nod în gât, transpiraţie etc.
Din punct de vedere comportamental – oamenii ajung să evite situţiile anxiogene, amână rezolvarea problemelor care le crează disconfort.
Cele mai frecvente tulburări anxioase sunt:
-Atacul de panică cu sau fără agorafobie;
-Nevroza obsesiv compulsivă;
-Anxietatea generalizată;
-Stresul posttraumatic;
-Fobiile specifice;
-Fobia socială.
Abordarea psihoterapeutică şi/ sau medicamentoasă: Psihoterapia cognitiv-comportamentală este foarte potrivită şi utilă în tratarea tulburărilor de tip anxios. Eficienţa tehnicilor cognitive şi comportamentale constau în educarea modalităţilor de gândire iraţionale, a emotiilor negative şi a comportamentelor dezadaptative de evitare, învăţarea unor noi modalităti de gândire raţionale, emoţii mai pozitive şi comportamente dezirabile, adaptative social. Medicaţia este potrivită în cazul formelor cronice de anxietate şi este prescrisă de către medicul psihiatru. Tratamentul medicamentos constă în anxiolitice şi antidepresive, acestea nu vindecă tulburarea anxioasă ci doar amelioreaza simptomele intense de anxietate. După întreruperea tratamentului, simpomele puternice de anxietate pot recidiva şi tocmai de aceea se recomandă combinarea schemei medicamentoase cu psihoterapie. Utilitatea psihoterapiei este dată de faptul că reduce recăderile, vindecă tulburările anxioase, aducând anxietatea şi stresul la paramentrii de funcţionare normală, clientul învaţa să se confrunte eficient cu problemele cotidiene. Mai mult, cu ajutorul tehnicilor specifice de relaxare persoana dobândeşte un tonus mai bun, este mai calmă şi îşi hrăneşte încrederea în sine
